29.12.2013

Te indragostesti de...lenjeria de pat?

In primul rand vreau sa-i multumesc lui Lavi pentru ca mi-a prezentat acest concurs si a reusit sa ma convinga si pe mine sa ma inscriu. Acum, vreau sa va arat lenjeria de pat...pardon, sa vorbim despre ele.
Sunt criticul de serviciu pentru voi astazi si va spun ca la orice lenjerie de pat conteaza foarte mult calitatea materialului, dimensiunile acesteia si design-ul.
Lenjeria de pat trebuie sa te poarte pe nori pufosi, sa te aprofundeze in somn si sa te faca sa visezi unicorni, ingerasi, curcubeu mare si colorat deasupra capului tau, un univers roz si plin de fericire. Lenjeria de pat poate fi oferita cadou sau se mai poate folosi si alte scopuri pentru care nu a fost conceputa: sa te ajuta sa "evadezi" din propria locuinta, pe geam.
Cea mai scumpa lenjerie de pat nu este si cea mai buna. Cea mai buna lenjerie de pat este aceea care ne place noua, care ne face sa ne simtim bine si care ne face sa dormim de placere in pat, iar cum gusturile nu se discuta, eu le-as rupe gura unora care vin si recomanda lenjerii de pat: "asta e mai buna, ba nu...asta e mai buna sau asta e mai frumoasa" etc. fiindca toate sunt bune, frumoase si asteapta sa fie cumparate si utilizate pentru scopul pe care-l au.
Cand eram mic, aveam o lenjerie de pat cu panda. Vaaaiii, cat am iubit lenjeria de pat respectiva. Ador panda si asta m-a facut sa ma indragostesc de acea lenjerie de pat si in fiecare seara cand ajungem la culcare o admiram la maxim. Puteti gasi o gama foarte variata de lenjerii de pat Luxury pe placul dumneavoastra pe: dormitor-baie.ro.
Va las sa intrati in aceasta lume a lenjeriilor de pat, sa visati frumos si sa simtiti atingerile fine ale somnului.

Pe final, vreau sa invit cativa prieteni sa se alature concursului:
1. Dudus uita sa viseze (http://dudus-uita-sa-viseze.blogspot.ro/) - te pup si hai la concurs :*
2. Lost in Amsterdam (http://izabella-stefania.blogspot.ro/) - Ma-ntreb: Daca ai schimba numele blogului cum ar suna? Lost in sheets? :)) Te pup :* hai la concurs :)
3. MucRoz (http://mucroz.info/) - Ai grija sa nu ti-i lasi pe lenjerie :)) Glumesc. Hai la concurs.
4. Razboi in...1 (http://razboin1.blogspot.ro/) - Lasa razboiul si treci pe campul de lupta a acestui concurs.
5. Propria Analiza (http://proprianaliza.blogspot.ro/) - Hai si analizeaza concursul asta :)
6. My Pixie World (http://mypixieworld.blogspot.ro) - Sis', hai si tu... incearca-ti norocul :D

Detaliile concursului le gasiti la acest link: http://vintagelooksimona.blogspot.ro/2013/12/concurs-pentru-bloggeri-impreuna-cu.html
Data limita este 30 Decembrie pentru inscriere.

Share:

24.12.2013

Craciun Fericit!

Dragilor, va urez sa aveti parte de un Craciun Magic ca cel din povesti, plin cu de toate alaturi de cei dragi. Mosul sa va aduca multa sanatate, fericire si tot ce va doriti iar de la mine numai ganduri bune si imbratisari calde.

Craciun Fericit!

Share:

23.12.2013

Ne mor valorile nationale

Am primit un mail privat in care am fost criticat ca la moartea lui Paul Walker l-am saltat in slavi pe actor si la moartea unui actor roman stau indiferent. 
Imi asum cele spuse! Am vorbit despre Paul Walker fiindca unii s-au angajat sa vorbeasca fara sa se informeze iar eu doar i-am contrazis aducand ca dovada cateva informatii oficiale. Nu am saltat in slavi pe nimeni niciodata, inainte de meseria lor si de reputatia pe care o au sunt oameni. Nu uitati asta...!
Voi criticati si va faceti pe voi ca a murit x sau y, dar cati dintre voi s-a incumetat sa vorbeasca despre ei cat au fost in viata? Pentru mine, care televiziunea e un mare gunoi si nu servesc decat un film si o emisiune (de multe ori, online), nu ma afecteaza cu nimic moartea lor. Odata ce nu mi-a pasat de ei cat au fost in viata,
Share:

20.12.2013

La micile cumparaturi

Copii sunt cei mai draguti, sunt micii nostri ingerasi care ne inveselesc ziua si ne cuprind cu iubirea si inocenta lor. Zilele trecute am mers cu o foarte buna prietena la cumparaturi. Adica ea a reusit intr-un fel sa ma convinga sa merg, dupa...ne-am retras la o cafea si o barfa mica.
Ea are un copil in varsta de trei anisori si trebuia sa-i cumpere cateva elemente vestimentare de iarna copilului. Ea asa este, nu se poate duce niciodata singura la cumparaturi pentru ca nu-i place. Copilul era la mama ei, sotul ei la serviciu, asa ca m-a recrutat pe mine in misiunea de a-i gasi hainutele potrivite pentru copil. Sa presupunem ca am fost pe post de asistent... Si am mers, am cautat, nu prea multe lucruri bune si nici convenabile la pret nu prea erau. I-am auzit murmurul acela ca a plecat nemultumita de ceea ce am gasit in acel magazin. Doar doua caciulite a luat de-acolo care i-au placut in mod deosebit si atat. Tot batea vorba pe loc sa mergem la celalalt magazin de haine pentru copii care se situa la celalalt capat al orasului. I-am spus de abelino.ro, loc unde poate gasi cele mai faine hainute si elemente vestimentare pentru copii. Ne-am baut cafelele, timp in care am vorbit de una, de alta si pe urma am luat-o usor, usor spre casa ei. Ne-am asezat, i-am deschis laptop-ul pe pagina respectiva si am zis "Uite!". Aveau de toate, s-a uitat in intregul magazin si stiu ca si-a umplut cosuletul cu de toate. Stateam langa ea si-mi tot zicea: "i-aute ce caciulita frumoasa, dar ce plovoras superb, vaaaaai ce pantalonasi minunati" etc. In felul acesta nu a mai trebuit sa mergem pana la celalalt capat al orasului, loc care nu eram siguri ca le puteam gasi pe toate. In felul acesta, cumparaturile au fost mai confortabile si deranjul nu era prea mare. Urma sa vina un nene sa-i bata la usa si sa-i spuna: "Comanda dvs....". A fost multumita de ceea ce a vazut si a comandat tot ce a avut nevoie. Prima mea misiune a fost indeplinita, am un un asistent de nadejde in cumpararea accesoriilor vestimentare pentru copil.
Ea: Voi barbatii, va plac lucrurile simple si rapide.
Eu:... confortabile si care nu ne dau batai de cap.
Ea: Se vede...Dar tot as fi preferat o plimbare prin magazin...
Eu:...si pierderea a cateva ore bune printre rafturi
Ea: Voi, barbatii...
Eu:Ahhh, voi, femeile... :))
Share:

Ce e mai important la o masina?

Se ia una bucata masina la analiza. Daca as intreba o suta de oameni ce conteaza la o masina, parerile se impart in putere si design dar putini sunt cei care pronunta cuvantul - confortul.
Multi privesc masina ca fiind o fita, eu o privesc ca o necesitate: sa ma deplasez cu ea din locul x in locul y. Nu ma las impresionat de tunninguri si nici de modelele de bolizi cand le vad prin Bucuresti. O masina e...o masina pentru omul obisnuit, cei care vor extravaganta vor intotdeauna mai mult si ceva mai excentric. Toate aceste dotari suplimentare si modificari costa bani, bani,bani, dar bineinteles ca pentru unii, marea problema este gasirea unui service care fac aceste modificari. In fine... O masina dedicata familiei este una care ofera siguranta, incredere si confort. Sunt mai comod in gusturi si-mi plac lucrurile mai clasice, cele care stiu sa faca doar lucrul pentru care a fost facut si sa-l faca bine si sa fie low cost. Nu voi da exemplu de marci de masini fiindca nu publicitatea este scopul acestui articol ci sa scot in evidenta relevanta unui automobil in viata oamenilor.
Cand mergem cu masina, primul lucru cand ne-asezam, ce observam? Confortul! Un scaun auto care ofera confortul necesar iti transforma drumul intr-un ritual de relaxare. Cunosc un prieten care detine o masina destul de scumpa, dar in ciuda gramezii de bani pe care i-a dat sa o cumpere, cand intrii in masina si te-asezi pe scaun parca ai sta cu fundul pe scandura. Omul foloseste perne...vai de fundul lui la cat conduce :))
Sa ai un scaun auto confortabil inseamna sa stai tu bine si relaxat iar asta se traduce ca fiind optim pentru sanatatea ta. Condusul este o placere, o arta, o necesitate dar si o obligatie. Cand spun obligatie fac referire strict la soferii de pe masini, care sunt nevoiti sa conduca multe ore pe zi. Ce s-ar face acei soferi daca ar avea un scaun ca cel al prietenului meu? Nici nu doresc sa-mi imaginez :)) Design-ul masinii este mai putin relevant, acesta tinand doar de gusturile oamenilor care nu se discuta. De ce credeti ca exista acele "standarde de calitate si CONFORT"? mmm, am ridicat semne de intrebare, nu? Las' ca e mai bine asa...
Nu va lasati furata privirea si atentia de felul cum arata o masina, fiti mai atenti cand cumparati, la siguranta pe care aceasta o ofera si la gradul de confort.

Va doresc drumuri line cu scaune cat mai fine.
Share:

17.12.2013

Botoxate machiate excesiv, materialiste si c....

Candva stiam ca va sosi momentul cand voi scrie pe blog despre pitipoance. Prezente peste tot, invadeaza spatiul precum martienii. Au dictamai ventuzele pe fata date cu ruj, machiate excesiv, pline de fite si te agata pe strada sau in cluburi. Existenta lor reprezinta un mare grad de pericol pentru cultura si dau dovada de faptul ca demnitatea, egoul, orgoliul,respectul, au palit in fata banilor. Nu des e auzita vorba in gura baietilor: "sa-mi cumpar masina sa ies la agatat". Tati, folosind masina ca mijloc, nu vei agata decat parasute care vor sa-i testeze rezistenta suspensiilor si gradul de confort in masina la o partida de sex.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca acest "model" de persoane sunt bine privite in societate. Desi sunt destui care sunt contra si le critica (cum fac si eu acum), in spate sunt si mai multi cei care le admira si le incurajeaza. Pai e si normal, baietii care nu sunt in stare sa aiba o iubita, sa o respecte, sa aiba grija de ea, apeleaza la parasute si se lauda cu numarul lor. Iar primul motiv este prostia, pentru ca pe saracii de ei, nu-i duce capul mai mult.

Share:

14.12.2013

Viata la cort

Zona de munte, aer curat, prietenii cu mine si o vacanta bine meritata. Ahh, aer proaspat... Iubesc muntele. Am plecat intr-o zi de joi la drum, era tare frumos afara iar vremea a tinut cu noi pe intreaga vacanta. Nu am fost la mare pana acum si asta pentru ca nu imi place...DAAA...o spun foarte clar, asta ca o paranteza. Nu ma fascineaza, nu neg faptul ca marea nu are frumusetea ei, dar prefer muntele.
Ne-am impachetat lucrurile, ne-am inchiriat corturi de pe corturi de inchiriat si ne-am dus. Am lasat minutele sa se scurga din ceas iar soarele sa ne fie ghid in aventura.
Tot drumul am facut glume si ne-am amuzat teribil. Am decis cu totii ca singurul aparat electronic pe care il luam cu noi sa fie telefonul mobil si atat. Cateva zile fara alta tehnologie: radio, tv, calculatoare, internet si altele. Am avut si o intalnire neasteptata cu un urs, moment in care l-am vazut, imediat ne-am schimbat sensul de mers in directia opusa. Aveam harta cu noi, stiam pe unde sa mergem si incotro ne indreptam, doar ca uneori, mai intervin si alte lucruri care ne abat de la drum. E o aventura pana la urma...
Corturile au fost foarte confortabile...ne-am reintors la natura, locul de unde am venit. Am constatat faptul ca dormitul la cort este o activitate mult mai relaxanta si asta pentru faptul ca te desprinzi de toata activitatea si jungla urbana. Claxoanele de masini si injuraturile unor taximetristi au fost inlocuite de sunetul pasarilor de noapte si linistea aceea in care ai vrea sa te afunzi in fiecare seara, in dormitorul tau.
Ce vacante la Paris? Ce vacante la Berlin? Ce insule extravagante? Nici gand... George a fost cu ideea asta si s-a gandit foarte bine. Concediul urmator cred ca stiu cum mi-l petrec. Banuiti si voi, nu?
Asa ca, dragilor... intotdeauna omul a fost conectat cu natura. Vizitand natura va vizitati casa, locul de unde-ati venit. Este frumos, relaxant dar si solicitant pentru faptul ca omul s-a invatat cu comoditatea de-acasa, cu toate ustensilele care-i fac viata mai usoara, dar defapt, mancarea facuta la foc deschis, dormitul in cort si plimbarea in natura reprezinta adevaratele activitati de baza ale omului, solicitante dar in acelasi timp, relaxante.
Voi ce parere aveti? Cand v-ati plimbat ultima data prin natura? Aveti aceeasi parere ca si a mea? Vreau sa va aud parerea.
Share:

10.12.2013

O fotografie de 10

Ador sa fac fotografii. Este meseria mea, sunt mereu alaturi de oameni fericiti, ii privesc in suflet, radiaza de fericire si iubire, ochii le sclipesc si in umbra iar zambetul il au mereu pe fata. Petreceri peste petreceri, momente cand oamenii se distreaza la maxim, fie ca e vorba de o reusita sau de un eveniment special, cum ar fi o zi de nastere. De cele mai multe ori, nunti... Martor, participant dar si fotograf. 3 in 1 in acelasi timp, dar ma bucura faptul ca pot imortaliza acele momente pentru ei, sa opresc timpul si sa fixez decorul intr-un aparat si apoi sa le redau de fiecare data zambetul pe buze cand privesc la fotografiile pe care le fac. Albumele de nunta sunt cele mai speciale, semnifica momentul de uniune, de intregire a doi oameni, un moment de maxima iubire, satisfactie si atentie. Ei doi sunt in centrul atentiei, mirele si mireasa, cei doi ingeri aflati pe Pamant, in acele momente, pentru noi.
Le zambesc din spatele aparatului, ii focalizez si poc. Gata... v-am capturat. Acum va aflati in cutia mea magica in care culorile danseaza si se paleteaza in interior, care se aseaza pe o coala speciala intr-un amestec divin si dupa cateva secunde, VOILA...fotografia.
Tatal meu a fost fotograf pe vremea aceea, cand imaginile nu cunosteau decat o nuanta de alb-negru, a reusit el sa prinda putin si din tehnologia color, dar de la tehnologia color pana-n prezent, duc eu misiunea mai depare. Ce va fi dupa? Ce evolutie va cunoaste fotografia?
Revenind la fotografia de nunta... Dupa ce v-am imortalizat o sa ajungeti pe site-ul meu. Sunt fotograf Bucuresti de meserie, nu mi-a placut sa fac altceva decat fotografie pentru ca prin asta traiesc, ma face sa ma simt bine, sa ma relaxez dar in acelasi timp...muncesc.
Multi sunt cei care fac fotografii, dar putini duc fotografia la nivel de arta. Iti trebuie un al 3-lea ochi pentru a face fotografii, acel ochi care observa toate detaliile, in ce loc sa fii si in ce timp, care stie ce sa focalizeze si ce sa lase pe fundal si care stie cum sa "tempereze" culorile decorului.
De mic ma jucam cu aparatul foto si faceam fotografii la copii de varsta mea, la animale, la natura... asa am inceput sa invat. Daca la o varsta frageda te-ndragostesti de ceva, il iubesti toata viata. M-am indragostit de fotografie si ma declar bolnav pe viata "de fotografiere". Iar fotografia are capacitatea de a exprima mai multe sentimente decat poate reda cuvantul. "O poza cat o mie de cuvinte..." auzim des, pe unde ne ducem. De ce?
Daca eu am fotografiat si fotografiez atatea nunti, la nunta mea ma voi fotografia singur? Nici gand... Voi cauta un alt fotograf la fel sau mult mai capabil care sa-mi citeasca dorintele, sa stie ce vreau in materie de fotografii, care sa-mi "captureze" nunta-ntr-o cutie magica.
Multe nu mai sunt de spus, fotografiati-va momentele frumoase din viata, fotografiati-va persoanele dragi, fotografiati-va la evenimentele speciale fiindca fotografia reuseste sa nasca cele mai frumoase amintiri.

Share:

Telefon cu dublu defect

Era o zi ploioasa, mohorata...mergeam cu castile in urechi pe strada si cu muzica pornita la maxim. Am nimerit un telefon bun in acumulator pentru ca la cata muzica ascult... Si Cheloo cu a lui "in corpore sano" imi suna-n timpane si afunda orasul intr-un decor alb-negru, sunetul masinilor era pus pe fundal si singura lume care se desfasura in acel moment era intre mine si muzica.
Am obiceiul de a pune piesele pe repeat si ascult o piesa de nenumarate ori si cand vreau sa schimb piesa sunt nevoit sa scot telefonul din buzunar. Asta am facut si acum... mi-am dat jos manusa si cand am incercat sa scot telefonul din buzunar, mi-a alunecat. S-a deconectat de la casti si pana jos a scos un ultim sunet din piesa inainte de a trece pe urmatorul sunet: cel al tacerii.
A cazut... s-a lovit de asfalt, moment in care s-a spart, capacul din spate si bateria s-au "despartit" de restul telefonului. Ma uitam la el...picaturi reci de ploaie cadeau pe ecranul spart, totul in jurul meu prinsese sunet si viata din acel moment. Dar ce viata... O viata pe care oamenii o traiesc sau mai bine zis "pe care presupun ca o traiesc". L-am luat d'acolo, l-am pus intre palme si ma uitam la el. Mi-am scos cardul si cartela SIM si am pornit catre servicio.ro. Ei sunt "doctorii electronicelor", ei pot resuscita orice telefon mort si pot repara orice alt dispozitiv care necesita ajutor tehnic.
L-am dat pe mana lor, mi-au spus: "20 de minute". Asteptam...asteptam... nu mi-a spus daca va scapa teafar sau nu. Ma ingrijoram, era telefonul meu, chiar daca nu stia prea multe. Nu avea Android sau alte chestii chestiute pe el, era telefon d'acela pentru muzica, asta si conta pentru mine.
A iesit...doream sa-l vad. Era el, arata ca nou. Am introdus SIM-ul si cardul de memorie. L-am pornit...toata muzica mea era acolo iar el functiona perfect. A cazut? cand a cazut? a fost spart? nu se vede... Am fost foarte multumim si entuziasmat. De-atunci, recomand tuturor sa aiba incredere in acesti oameni fiindca si eu am avut si nu m-au dezamagit. Isi fac treaba mai bine ca oricine, cu mult profesionalism si dau dovada de experienta in domeniu.
La fel a patit-o un prieten cu o tableta, iar in momentul in care a reusit "experienta" de a o lovi de coltul mesei si de a o sparge,dorea sa o arunce pe motiv ca nu se mai repara. Se punea contra cu mine ca nu, ca nu, ca nu, ca nu se poate repara iar eu ziceam: ba da, ba da, ba da. L-am convins sa-mi dea mie tableta cu promisiunea ca ma voi intoarce cu ea reparata. Asa a si fost. Intr-un timp foarte scurt, acelasi loc, aceiasi oameni au avut grija sa repare cu prudenta si exactitate, tableta prietenului meu. Cand am fost la el acasa cu tableta reparata, initial credea ca am cumparat alta la SH doar pentru a castiga pariul dar cand a observat ca avea toate datele pe ea si seria tabletei era aceeasi de pe contractul primit la cumparare, a ramas mirat. Nu i-am luat banii pe pariu, am dorit doar sa-i arat ca se poate... acea tableta care astazi putea fi la gunoi, acum se bucura de atentia proprietarului.
Share:

09.12.2013

Arta fotografiei

Fotografia este o arta.

Este atat de frumos sa captezi momentele intr-o cutie mica digitala si apoi sa devina printabila pe o coala speciala. Simti ca pentru moment opresti timpul in loc. Totul ingheata, locul nu se va schimba niciodata iar acesta va fi mereu viu in memoria noastra. Privim la ea cu caldura, doar noi am facut-o...cu multa iubire. Este o fotografie, parcul acela a suferit mult de-alungul timpului, era un loc special fiindca acolo ma jucam cand eram mic. Nu am uitat sa-l imortalizez, sa-l privesc de fiecare data cand vreau, sa-mi aduc aminte de momentele frumoase din copilarie in care ma dadeam in leagan acolo sau pe topogan. Fotografia a ingalbenit putin...TIMPUL.... offff. A trecut atatia ani, inca-mi este dor de el, sa-l simt, sa-l resimt...sa fiu acolo dar stiu ca el nu mai e. Nu ma mai asteapta, a spus-o demult, cand, datorita varstei, mi-am luat la revedere de la el. Dar el nu mai e acolo de cativa ani, acum este o cladire rece din beton acoperita cu geamuri in care oamenii intra, lucreaza 8 ore pe zi asezati in fata calculatoarelor si atat. Eu am o fotografie cu el,dar el....dar el... are o amintire cu mine? Oare, trebuia sa-i ofer si eu o fotografie cu mine?
Acelasi lucru s-a intamplat de foarte multe ori. Magazinul acela din colt, chioscul meu de ziare, bradutul de la intrarea pe strada Mihail Kogalniceanu...au disparut. Timpul ne-a marcat pe toti, dar momentele mai traiesc prin ochii fotografiei. Vechiul meu aparat a imbatranit si el, acum au aparut altele, mult mai moderne si mai sofisticate. Eu am imbatranit, meseria de fotograf am agatat-o in cui iar totul se rezuma doar la pasiune, la fotografiatul din placere, pentru a-mi imbogati colectia de fotografii. Ma bucur insa, ca sunt destui oameni pasionati de fotografie care practica aceasta meserie mai departe. Sunt entuziasmati la fiecare fotografie pe care o fac, sunt atenti la detalii, stiu sa focalizeze ceea ce vor sa scoata in evidenta, sunt acolo de fiecare data cand este nevoie de ei si se contopesc cu decorul.
De curand am dat peste www.andreiscintei.ro , un tanar pasionat de fotografie care ridica aceasta meserie la nivel de arta. El este cel care duce aceasta misiune mai departe... unul dintre alesi, persoana care captureaza decorul si opreste timpul intr-un aparat. Aruncati o privire pe site-ul lui si asa o sa cristalizati cateva secunde sau minute din viata voastra...
Share:

02.12.2013

Despre 1 Decembrie

Pe parcursul anului ne huiduim țara iar când vine ziua de 1 Decembrie o iubim cu toții. În fond, ce este patriotismul? Un mare gunoi... Nu sunt patriot, dar asta nu-nseamnă că nu-mi iubesc țara. Iubesc oamenii, pământurile noastre, pădurile și toate frumusețile cu care este înglobită această țară. Cu toate astea, nu sunt patriot. Nu sunt pentru că VOI ați redefinit acest termen, l-ați denigrat, ați umplut cu noroi până și culoarea roșie care reprezintă sângele, cu noroiul vostru social.
M-am uitat la tv în mod special, să văd parada militară care, în sinea mea, înseamnă o mare porcărie. Să defilezi cu arme menite să ucidă în fața unor copii care rămân așa de impresionați de ceea ce văd...Vă rog... Pot rămâne traume psihice iar Biserica vine și stropește cu apă sfințită pentru a ucide mai cu foc... Asta e mentalitatea. Fără voi, patrioții, armata ar fi inutilă iar banii care se cheltuiesc pe arme și muniții ne-ar face viața mai bună. 



UPDATE: 

Văd că nu sunt singurul care are aceste gânduri. Priviți ce a scris Mihai Bendeac pe pagina lui de facebook:

"Nu. Nu am intrat in hora asta penibilo-patriotarda. Nu am urlat "La mulți ani, România", nu m-am învelit cu drapelul.Ideea de patriotism, pentru mine, este ticăloasă. Dacă pe planeta nu ar exista patrioti, armata ar fi o inutilitate.Dacă armata ar fi o inutilitate, banii cheltuiți pe armament si salarii, ne-ar face Viețile mai frumoase.Nimic nu mi se pare mai ordinar decât paradele militare. Sa marsaluiesti cu niște dispozitive create pentru a ucide, prin fata unor copii ce aplauda, mi se pare trist...
Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. 
Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..
Ganditi..."Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..Ganditi..."
Share:

26.11.2013

O Doină cu Farmec

- Neaţa...
- Neaţa, draga mea şi nu te mai uita aşa...
- Aşa cum?
- Te-ai trezit cu faţa la mine, doar sunt perna ta. Dimineaţa nu mai ai tenul de catifea.
- Scuză-mă, draga mea. Nu am crema lângă mine, deci nu te mai uita.
- Hai trezeşte-te şi aranjează-te, nu mai sta aşa. Să ai o zi cu farmec, draga mea.

M-am trezit în picioare, m-am scos din pijamale
Mi-am luat papucii în picioare, m-am îmbrăcat ca atare
Am păşit pe coridoare şi-am ajuns la baie,
Mi-am făcut un duş, ce-am făcut azi-noapte, oare?

Plângea şi duşul atunci când mă vedea,
La naiba, unde-i crema mea?
O caut peste tot: "nu e nici aicea",
Offf, mă spăl pe dinţi şi plec aievea.

Mi-am pus teneşii-n picioare, celularul îmi suna
Era cea mai bună prietenă a mea,
- Doina, dragă, ne-ntâlnim la o cafea?
- Da dragă, dar mai întâi să-mi iau Doina mea.

O caut prin dulap, rafturi şi pân' la şifonier şi tot degeaba. Unde am pus-o? Unde am pus-o? Offf, doar nu pot ieşi aşa pe uşă, dar trebuie... am treabă şi i-am promis că ies şi la o cafea înainte de toate. Se aud ciocănituri în uşă...Am deschis.
- Bună, Doina. Ce faci? Vai dragă, aranjează-te şi tu înainte să ieşi din casă...
- Lasă astea. Neaţa şi ţie. Îmi caut crema, dar nu o găsesc. Ajută-mă să o caut, e de rău... şi perna m-a certat în dimineaţa asta.
- Şi eu aş fi făcut-o...
- mmmmhhhh....
- Nu mă mai privi aşa urât, a fost o glumă...

După îndelungi căutări....
Prietena mea s-a aşezat pe fotoliu şi a pornit televizorul, eu încă o căutam şi-i aminteam faptul că urma să mă-ntâlnesc cu o altă prietenă la o cafea. Dintr-o dată, ea spune:
- Uite-ţi fată Doina...
- Ce? Unde?
- UITE....


- Se pare că e vorba de o colaborare Krem-ăită aici.
- Termină cu glumele şi hai să mergem, ies şi-aşa
Am invitat-o şi pe ea la cafea cu noi. Când am ajuns acolo, ne-am aşezat la masă şi imediat mi-a reproşat.
- Ce-ai făcut azi-noapte, fată? Uită-te cum arăţi...
- Ai măă, lasă-mă, am o zi tare naşpa.
- Cum? De ce?
- Nu-şi găseşte crema, a spus Deea.
- Aaaaa... Cred că atragi atenţia azi (a spus-o râzând)
- Da, numai aşa întorc şi băieţii capul...în sensul invers.
Cele două râdeau iar eu îmi bagam capul în sân...nu-mi plăcea de mine. Dacă viaţa face farse, asta este una foarte proastă. Cine ar lăsa o fată aşa?
Au început să se uite una la cealaltă, se-atingeau cu coturile şi râdeau. Nu pricepeam nimic...
- Ce e?
Hahahahahaha.....hahahhahhahaha
- Ce e măi?
Şi începe uşor şi scoate crema din geantă, râzând de mine.
- Tuuuuuuu? Aşa-mi eşti prietenă?
- Stai dragă, că nu eu. Deea ţi-a luat-o ieri când a fost la tine, de aceea s-a şi reîntors azi la tine, să fie sigură de treabă. Mai ţii minte farsa facută de tine anul trecut? Eeeee...asta a fost răzbunarea, dar stai liniştită, eşti plină de Farmec.
- Despre care Doina vorbim? :))


Articol scris pentru SuperBlog 2013.
Share:

SuperParteneriat

Parteneriatul in blogosferă este ceva de care blogosfera se "agaţă" de fiecare dată. Multe lucruri le putem obţine doar prin intermediul parteneriatelor. Un blogger şi un partener colaborează atunci când amândoi au acelaşi target şi doar împreună îl pot atinge. Parteneriat înseamnă ca amândoi să benefieze de ajutor reciproc, înţelegere, rezultatul acestuia să fie cel dorit pentru ambele capete iar avantajele să fie reciproc.
Partenerul poate oferi ceva ce bloggerul nu poate oferi şi invers. Ei pot colabora în cadrul unui concurs sau pot avea un parteneriat media care are ca ţintă publicitatea.
Obiectivul unui parteneriat poate însemna: prezentarea unui produs, prezentarea unor beneficii în ceea ce priveşte utilizarea unor servicii, avantajele şi dezavantajele unui proiect etc.
Parteneriatul se desfăşoară în urma unor termeni contractuali acceptate de ambele părţi, respectarea acestora însemnând respectarea reciprocă pe perioada aleasă şi însemnată de ambele părţi pentru a obţine rezultatele optime dorite.
Marea majoritate a concursurilor din mediul online sunt organitate cu sponsori. În fond, asta înseamnă totul...Concursul are la bază anumite companii care pot oferi premii în urma acelui concurs iar ei se aleg la schimb cu publicitate. Istoricii îl numeau "troc", în prezent este numit "parteneriat" dar termenii au la bază "schimbul". Pe acest sistem funcţionează concursurile, companiile, campaniile online ş.a.m.d.
Posturile tv au parteneriate încheiate cu alte surse de informare pentru preluarea unor ştiri, informaţii pentru a putea fi prezentate, au parteneriate cu companii care-şi asigură publicitatea pe canalele tv (partener media), au parteneriate cu diferite companii care oferă premii pentru concursurile organizate (ex. X Factor,premiu oferit de Orange) s.a.m.d. Televiziunile trăiesc numai din parteneriate, chiar şi mobila din platoul de televiziune, decorul, totul, este asigurat de către partenerii acestora.

Ca blogger şi fondator al revistei Orizonturi Literare, parteneriatul înseamnă afacere. Doar împreună reuşim...


Articol scris pentru SuperBlog 2013

Share:

23.11.2013

Revista sufletelor

A trecut mai bine de 5 luni de când a început totul. Era un vis, o dorinţă de exprimare şi o metodă de afirmare care zăcea în noi. Doream ceva nou, să cunoaştem necunoscutul, să interacţionăm cu oamenii, să le ascultăm gândurile prin ceea ce scriu şi prin talentul pe care îl săvârşesc. A fost o idee, de-aici a pornit ceea ce astăzi o numim Revista Orizonturi Literare.
Este o revistă de cultură dedicată tuturor oamenilor, din inimă pentru inimă. Căutăm frumosul pentru a-l promova, iubim arta sub toate aspectele ei şi felul cum oamenii se exprimă prin ea, tocmai de aceea trebuie promovaţi.
Împreună cu o bună prietenă, Rădoi Alina-Georgiana am pornit pe acest drum minunat. Împreună am fondat această revistă şi am făcut ca talentul să iasă la lumină şi să arate lumii minunăţiile sale. Revista este o metodă de a face talentul cunoscut. Cititorii, redactorii şi colaboratorii reprezintă pentru noi TOTUL. Fără ei, această revistă nu ar fi existat, cum fără colega mea, această revistă nu s-ar fi fondat.
Înainte de toate, am pus bazele prieteniei. Nu poate exista colaborare fără prietenie,încredere,susţinere şi implicare făţă de ceea ce facem. Tocmai de aceea, i-aş oferi cu cel mai mare drag figurina de la LuxuryGifts.ro drept cadou şi mulţumire pentru prietenie, colegialitate şi tot ceea ce a făcut pentru acest proiect.
Revista Orizonturi Literare - noiembrie 2013
"Dacă citeşti cu sufletul, vei înţelege multe..." (Dragomir Mihai-Viorel)

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Share:

Viata pe bicicleta

Atatia kilometrii parcursi, atatea zile mergand, atatea ore pedaland pe o...bicicleta. Este sport, atat bicicleta cat si activitatea mea. Ce-mi place la ea? Ma-nteleg cu ea, suntem doar noi doi pe drumurile pustii, strabatem paduri si campuri intregi pentru a vizita si colinda natura. Ma simte si o simt, are saua atat de moale iar suspensiile imi fac drumul mai bun. Cadrul ei...ofera siguranta...
Nu e deajuns incat sa o pot descrie, dar o recomand. Inseamna placere, pasiune, entuziasm si sanatate, toate intr-o bicicleta. Renunt la tot, ma deconectez de aglomeratia din oras pentru a petrece cateva ore pe drumuri. Salutam oamenii pe langa care trecem pentru a face loc de altele. Ce poate fi mai minunat? Practic ciclismul din pasiune, ca sport... pentru sanatatea mea. Defapt, plimbarile mele pe inserate cu bicicleta timp de 2-3 ore nu cred ca il putem numi ciclism ci doar sport si relaxare in acelasi timp.
Iubesc faptul ca oamenii pe langa care trecem si natura ne alcatuiesc decorul. Colindam...colindam...colindam dar nu precum acei copii din casa in casa pentru a primi bomboane. De ce sa cred ce spun altii? De ce sa renunt la bicicleta in favoarea masinii? Nu o voi face niciodata... Masina inseamna ne-sport, consuma combustibil (adica bani) si este plictisitoare, adica sa stau inchis intr-o cutie din tabla si sa-i spun unde sa ma duca. Pe bicicleta e altfel, simt razele soarelui cum ma ating, adierea vantului prin par, sunt intr-o relatie deschisa cu tot ce este in jurul meu, in fond...bicicleta nu consuma combustibil (adica bani) si nu sunt nevoit sa stau inchis intr-o cutie de tabla, nu? Voi pentru ce optati?
Eu am renuntat la ideea unei masini, este prea costisitoare iar efecte benefice asupra mea nu are. Daca spune cineva ca: "masina te duce mai repede unde vrei", asta e adevarat dar nu e un beneficiu DIRECT asupra mea.
Pentru prima data, omul a inventat bicicleta, pe urma masina. Ce frumos o fi fost?, ma intreb. Fara masini, toti oamenii mergand pe biciclete, trecand unii pe langa altii si salutandu-se. As fi vrut sa traiesc in acea perioada, era foarte frumos, nu credeti? Lasati imaginatia sa vi se scurga pe doua roti si sa va poarte acolo unde nu va asteptati, doar asa veti cunoaste cu adevarat toate frumusetile acestui loc. Pana atunci, va doresc pedalare usoara in acest drum al vietii si sa aveti drumul bun, fara pene si gropi.
Share:

20.11.2013

Crăciunul în cele mai frumoase povestiri

Dragă Moşule,



Au trecut atâţia ani şi eu încă îţi scriu. Încă vreau să te simt, să-mi aduci dulciuri, să mă trezesc cu acelaşi entuziam cu care mă trezeam odată, doar să găsesc cadouri sub brad. Crăciunul în cele mai frumoase povestiri se petrecea când eram mic, când simţeam mireasma Sărbătorilor de iarnă, când pe străzi se auzeau colindători şi chicoteli de copii care trăgeau sania după ei. Ahh, ce vremuri, Moşule. Îmi este dor de tine... Nu te-am mai văzut de-atâta timp, nu te-am mai simţit decât prin sufletul frăţiorului meu mai mic care încă te vede, decât prin sunetul altor copii care colindau străzile şi cam...atât. Ce-ai făcut toată această perioadă, Moşule? Pe unde ai fost? I-ai vizitat pe toţi copii, de mine ai uitat, chiar dacă îţi scriu mereu. Încă mai sunt copil, încă visez, încă mai am dorinţe, încă mă bucur de toate lucrurile din jurul meu, încă mă uit la desene animate şi încă cred în tine.
Anii au trecut, Moşule, în felul acesta am crescut şi eu, din acest motiv nu m-ai mai vizitat de câţiva ani. Să ştii că am rămas acelaşi copil cuminte care-nvaţă şi-şi face temele la timp. În plus, îţi spun, Moşule, că în toată perioada asta în care ai lipsit nu am stat degeaba. M-am înscris la SuperBlog, unde sper să câştig şi eu, pe măsura muncii mele şi am fondat o revistă, împreună cu o bună prietenă. Următorul număr al revistei ţi-l dedic, Moşule. Vreau să devin şi eu un Moş pentru cei care sunt mereu alături de noi şi împreună să sărbătorim Crăciunul pe Orizonturi Literare.
Offf... am rămas cu doar două dorinţe: SuperBlog şi revista. Mai e puţin... am să te aştept, aşa cum o fac în fiecare an, cu brăduţul împodobit, cu aceeaşi căldură sufletească, cu o farfurie de prăjituri şi fursecuri şi cu acelaşi suflet de copil, pregătit să-ţi citesc o poezie. Vei veni, Moşule? Sau îmi voi semna în calendar încă un an de aşteptare?

Te aştept...Până atunci am să citesc o poveste: Spiriduşii Crăciunului de Charles Dickens.

CRĂCIUN FERICIT!

Semnat,
---un suflet de copil---


Articol scris pentru SuperBlog 2013
Share:

Ambasador pentru o zi: Dream Car Art Contest

Am păşit timid în lumea lor, într-o clădire portocalie pe care scrie "Şcoala generală cu clasele I-VIII", dincolo de o uşă închisă la culoare după care se aud chicoteli şi alte sunete pline de entuziasm şi veselie.

- Bună dimineaţă, copii.
- Buuunnnăăăă diiiimineaţa, doamna învăţătoare, cuvinte lungi iesite dintr-un cor de copii.
- Copii, astăzi avem un invitat special pentru voi. Dl. Dragomir Mihai-Viorel este ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST, organizat de Toyota. Vă las să vă cunoaşteţi şi să vă spună de ce se află azi aici, printre noi.

- Bună, copii. Numele meu este Dragomir Mihai-Viorel şi după cum a spus şi doamna învăţătoare, sunt ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST. De aceea mă aflu aici alături de voi. Vreau să vă întreb: Câţi dintre voi sunteti pasionaţi de desen şi desenaţi?
- Eu, eu, eu, eu,eu,eu,eu,eu,eu....eu. Majoritatea sau toţi au început să se agite în bănci şi să spună fiecare că desenează.
- Staţi, staţi, staţi...ridicaţi o mână cei care desenaţi.
-...
TOŢI? a fost prima reacţie din capul meu.Toată clasa era cu mânuţele pe sus. Asta înseamnă că este o clasă foarte creativă, care-şi expun la liber ceea ce gândesc prin desenele şi picturile pe care le fac.
- Bun. Înseamnă că nu am venit aici degeaba. Unul sau mai mulţi dintre voi pot fi câştigătorii concursului nostru. Căutăm imaginaţie la voi, vrem să ne desenaţi maşinuţe, aşa cum vă place vouă să desenaţi. Tare aş vrea să vă văd cum desenaţi...
- Dar avem desene la noi, a spus o fetiţă din banca a treia.
- Da? Păi...şi nu vreţi să-mi arătaţi şi mie?
Deodată, toţii copii au început să scotocească prin ghiozdănele după desene, după care le-au pus pe masă. Am trecut pe la fiecare prin drept şi am privit către ceea ce au desenat. Superbe desene...superbe...superbe. De la căsuţe la animăluţe, de la omuleţi la maşinuţe şi de la flori la peştişori. Sunt foarte talentaţi iar asta mă bucură. Talentul trebuie exploatat şi promovat iar aceşti copii vor ajunge unde trebuie cu acest talent.
- Desenaţi cu toţii foarte frumos, copii. Sunt desene superbe. Presupun că aveti cu toţii "Foarte bine" la desen, nu?
- Daaaaaaaa, un strigăt în cor.
- Mă bucur. Acum o să vă pun şi eu să desenaţi maşinuţe, mai exact: cum arată maşina din imaginaţia voastră, pentru cei care sunt încântaţi să participe la concursul nostru. Puteţi câştiga o călătorie în Japonia şi multe alte premii, cum ar fi: tablete, telefoane, seturi de tempera pentru desene şi alte premii speciale. Ia să aud cine vrea să participe?
- Euuuu!, toată clasa a strigat şi erau atât de entuziasmaţi de concurs încât presupun că nu mai aveau răbdare până să se pună să deseneze.
Radiam de bucurie odată cu ei. Erau atât de fericiţi şi entuziasmaţi încât mi-au transmis şi mie starea asta. Le doresc mult succes şi îmi pare rău ca nu-i putem premia pe toţi, fiindcă cu toţii sunt foarte talentaţi. Copii au mai multe culori pe paleta de desen decât putem observa noi... Ei ne "colorează" lumea.

Articol scris pentru SuperBlog 2013
Share:

15.11.2013

Haine...haine...haine

Haine? mmm... Mama întotdeauna a fost cu ele. Când eram mic, aveam mai multe haine decât jucării. Mă rugam de ea să-mi cumpere o jucărie. Pe majoritatea nu prea le purtam, eram prea mic, nu eu făceam cumpărăturile ci ea şi nu-mi cumpăra întotdeauna ceva care să-mi placă mie, conta să-i placă ei. În viziunea ei, toate erau perfecte. "Îmbracămintea e o artă", îmi spunea ea "...şi este cu adevărat valorificată de persoana care o poartă". Da, sigur... iar marmota a învelit pinguinul în staniol. Aşa era, nu?

Anii au trecut, îmi cumpăr singur hainele. Nu îmi cumpăr cele mai sofisticate haine şi-mi plac hainele largi. Zilele le îmbin în clasicul blug cu tricou/bluză sau la evenimente mă îmbrac într-o ţinută office. Atât... Eu nu-mi cumpăr haine doar să am, să fie acolo la număr. Ţinuta perfectă pentru mine este ţinuta în care mă simt bine.
Trebuie doar să fie curată, calcată şi să arate bine. Sigur le-ar scade magazinelor vânzările dacă majoritatea ar fi ca mine şi sigur le-ar creşte dacă majoritatea ar fi ca mama.
Dimineaţa când mă trezesc mă uit în agendă să văd ce activităţi am pentru a ştii cu ce să mă îmbrac. Azi o ardem ca gaşcă prin oraş degeaba. Merge un sfânt tricou şi o pereche de blugi miruită de soartă. În căutarea abstractului, specialului, uităm să mai observăm clasicul. Sunt de modă veche, cel puţin la gusturile în materie de haine. Pe mine simplul şi clasicul mă atrag, aşa sunt eu, aşa suntem noi...bărbaţii, poate sunt şi din specia noastră exemplare care au un ritual întreg până-şi aleg hainele cu care să se îmbrace sau au gusturi d'astea prea fine în materie de haine. Pun preţ mai mare pe mine decât pe haine. Este adevărat că hainele creează o primă impresie dar şi noi o facem, iar în fond, o persoană stă cu noi şi/sau vorbeşte cu noi nu cu hainele de pe noi. E un cerc vicios aici...
Oamenii care-şi cumpără haine tot timpul doar să fie în ton cu moda, consider că ori au haine pe creier, ori au prea mulţi bani şi trebuie să scape cumva de ei. Avem grijă să cumpărăm, dar mai bine nu le îngrijim pe cele pe care le avem şi cu banii ceilalţi putem face altceva?
La evenimente nu m-am prezentat cu haine noi. La concursul de creaţie literară de-acum patru ani, m-am prezentat într-o ţinută office în prima zi iar în a doua zi m-am prezentat în tricou şi blugi. Eu am avut impact asupra publicului, nu hainele. Ei mi-au acordat premiul pentru ceea ce am făcut acolo, nu pentru hainele purtate. Am purtat haine în care m-am simţit confortabil...
Felul cum sunt întreţinute hainele este cel mai important. Hainele pot arăta ca noi după o perioadă foarte lungă de timp dacă sunt întreţinute cum trebuie. El este unul dintre prietenii mei, care mă ajută să-mi întreţin hainele călcate cum trebuie şi să arate perfect pentru ziua următoare:

L-am cumpărat din lista cu oferte şi promoţii deschise la categoria de electrocasnice. Îl cheamă Bosch şi ştie întotdeauna cât trebuie să se încălzească, pentru mine.....să-mi facă hainele PERFECTE. Eu l-am ales, fiindcă a ştiut să iasă în evidenţă prin design dar şi prin proprietăţile sale tehnice.

Omul poartă haina, nu haina pe om. Însă chiar dacă nu punem mare preţ pe haine, trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce alegem, fiindcă ceea ce purtăm (fie că e nou sau vechi), reprezintă o bucăţică din noi.


Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Share:

Fotografii de nunta

Fotografia este arta, ea capteaza momentul fericirii noastre in amestecul fin de culori. Este magic, ceva obtinut prin munca si profesionalism. Rezultatul final este uimitor, un om si un aparat, felul cum acestia comunica si lucreaza impreuna aduce zambete pe buzele noastre. Nu e usor sa te intelegi cu el, trebuie sa stii cum sa-l abordezi, cum sa-i reglezi luminozitatea, intensitatea culorilor, focalizarea si multe altele.
Fotografiile de nunta au fost cele mai iubite fotografii, conform unui sondaj realizat de americani. Este momentul fericirii absolute, momentul cand ne casatorim cu persoana pe care o iubim. Sunt gelos pe fotografi, ei mereu participa numai la aceste momente frumoase in vietile oamenilor, in acelasi timp se distreaza dar si munceste. Asa job... cine nu ar vrea? Dar nu toti avem talent pentru asa ceva, da...trebuie talent. Trebuie un ochi de artist, sa vada acolo unde trebuie sa fie, sa vada ce trebuie sa fotografieze, ce elemente sa scoata in relief etc.

Fotografia trebuie sa fie cu adevarat catalogata ca fiind arta, fiindca ea are capacitatea de a reda sentimentele traite in acele momente unice. Privind la o fotografie bine realizata, poti determina sentimentele oamenilor din acele momente.
Fotografia are capacitatea de a opri timpul in loc, in momentul proiectarii fotografiei. Vom fi mereu in acel moment, pe acea hartie speciala. Indiferent daca noi imbatranim sau nu, vom fi in acelasi local, eu ginere iar tu mireasa. La fel de tineri, la fel de speciali, la fel ca pana acum. Am ocazia sa te vad in rochia de mireasa de fiecare data cand doresc, sa fie noaptea nuntii noastre in fiecare seara, sa-ti simt acelasi parfum de fiecare data. Imi e dor, sau poate nu chiar asa te rau, fiindca te revad, printre filele albumului de fotografii. Acelasi zambet mirific care m-a cucerit, acelasi chip de inger si aceiasi ochi negrii, superbi, care m-au atras precum un magnet. Si cate alte amintiri imi mai trezesc fotografiile astea,imi deruleaza momentele frumoase petrecute alaturi de tine, cu ceva ani in urma. Stai ghemuita langa mine iar impreuna derulam o fila din viata noastra. Doar atat? Da, doar atat. Fiindca nu sunt deajunse fotografiile sa ne redeschida atatea amintiri frumoase cu noi doi. Te iubesc, te sarut vinovat pe gura si-ti simt atingerile moi ale buzelor tale. Da, vinovat! Sunt vinovat intreaga viata ca am iubit si iubesc dar sunt fericit...suntem fericiti, iar asta e tot ce conteaza.
Suntem ciudati, dupa atata timp. Noi am fost altfel, am fost noi, in universul nostru, univers in care iubirea reprezinta suprematia. Noi nu ne-am racit, dupa atatia ani, suntem aceeasi din prima zi. Sa iubesti? E o prostie spun unii. Sa iubesti? Dureaza 3 ani si pe urma gata. Sa iubesti? Iubesti pana iti gasesti pe altul/alta. 
Prostii... Sa iubesti inseamna cu adevarat sa traiesti.
constantinbutucstudio.ro fotograf de nunta in bucuresti a fost alaturi de noi si ne-a fotografiat la nunta noastra. El este omul care a fost martor la cel mai frumps moment din viata noastra si ni l-a "capturat" in imagini. Sa fim mandrii? Da, trebuie. Munca, profesionalism si excelenta. Ne bucuram la maxim de minunatele fotografii pe care le rasfoim aproape zi de zi.
Share:

14.11.2013

Terapia prin râs - calea spre relaxare

La emisiunea Feelynx din data de 10.11.2013, de la Radio Lynx, in studio a fost invitata Florentina Oprea (psiholog clinician) care ne-a vorbit despre terapia prin ras. Pana in prezent nu stiam de existenta unei astfel de metode pentru beneficiul nostru, dar acum am ramas placut impresionat si ii felicit pentru ceea ce fac.
Emisiunea Feelynx este la ora 14:00 de vineri pana duminica. Realizator: Loredana Boghiu.

Va urez vizionare placuta!


Share:

Animatii publicitare de la DIA STUDIO

DIA STUDIO revine cu un proiect foarte atragator. Desenul poate fi folosit pentru promovare? Da, dar sub ce forma? Raspuns: Sub forma unui desen-video. Hai sa vedem:

 

In spatele fiecarui desen se afla o poveste, felul cum "mesajul" este transmis si receptionat de catre noi este foarte important. Un astfel de proiect are nevoie de un scenariu si multa inspiratie, pentru a avea impactul dorit. Se pot face de la idei simple pana la advertoriale video cu mai multe scene, voice over, muzica etc.
Cu ocazia sarbatorilor care se apropie, va puteti folosi de aceasta idee pentru a face urari celor dragi. Ce parere aveti?

Preturi accesibile.
Persoana de contact: Florin Demko (DIA Studio)


Share:

13.11.2013

Puritatea cuvintelor dincolo de apă

Puritatea cuvintelor reprezintă "curăţenia verbală" de care dăm dovadă în comunicarea cu cei din jur. Reprezinta flow-ul, modalitatea de a vorbi, alegerea cuvintelor potrivite şi punerea cap la cap ale acestora pentru crearea unei fraze.
Puritatea gândurilor reprezintă acurateţea mintală de a reacţiona pozitiv la toate acţiunile care se petrec în jurul nostru, modul de a răspunde "da" acolo unde trebuie "da" şi "nu" acolo unde se cere "nu". Înseamnă să fii echilibrat, să vezi oportunităţi şi să creezi soluţii.
Puritatea faptelor este reprezentată de liniştea trupească, de felul cum ne folosim de aceste "dotări" care ne-au fost date de Dumnezeu în folosul nostru şi-al comunităţii.
Puritatea omului reprezintă viaţa fără păcate, ca atunci când ne naştem şi însemnăm bucurie pentru cei din jur.
Puritatea scrisului reprezintă transmiterea sentimentelor prin fiecare cuvânt aşezat pe foaie, prin fiecare virgulă pe care o folosim pentru a lua o pauză sau prin fiecare punct pentru a încheia o poveste.
Puritatea sentimentelor este de a simţi cu adevărat ceva pentru persoanele din jur, să trăim o viaţă plină de sentimente fiindcă ele sunt cele care ating şi cele mai înalte culmi ale acestei lumi.
Puritatea apei este puritatea supremă, care săvârseşte licoarea vieţii, cea care ne hidratează şi ne menţine în formă sănătatea. Să fiu eu înseamnă să fiu pur, să beau apă şi să-i simt efectul miresmatic în fiecare picătură care se aşterne în gură sub forma unui val urmat de o înghiţitură venită din setea de viaţă.

Şi natura se bucură de puritatea apei, fiecare petala de floare îşi etalează culoarea prin micile reflexii cristaline ale picăturilor de rouă, fiecare frunză înverzeşte sub efectul miraculos al apei şi împreună ne oferă o imagine demnă de privit:




Aqua Carpatica defineşte termenul de puritate prin calitatea apei pe care ne-o pune la dispoziţie. Aceştia au organizat pentru voi un concurs pe Instagram numit "Ce înseamnă #puritate pentru tine?"






Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Share:

Concurs: Câştigă un voucher de iubire

Salutare dragilor. Ce este mai frumos decât iubirea? Este sentimentul suprem, este povestea filelor nescrise şi a povestilor neterminate. Cine a definit-o? Nimeni, doar că există şi trăim cu ea. Cum ne dovedim iubirea? Prin mici atenţii (cadouri), nu-i aşa?
Pornind de la acest videoclip, vă invit să participaţi la concursul organizat de mine pentru voi, prin care sunteţi supuşi probei de a defini iubirea, având ca sponsor oficial pe cei de la LuxuryGifts.ro,

Cerinţe:
Răspunde-mi printr-un comentariu la aceste două întrebări: 
Cum vezi cadoul perfect pentru iubit/ă?
Cum defineşti tu expresia: ''o iubire de toată bijuteria?"

Durata concursului: 13 noiembrie - 20 noiembrie 2013
Pe data de 20 noiembrie va fi ales câştigătorul concursului. Câştigătorul va fi ales de mine. Cel mai frumos şi concret comentariu care răspunde la cele două întrebări va fi ales câştigător.

Premiu:
Un voucher de reducere de 50% din magazinul LuxuryGifts.ro pentru orice comandă din gama de butoni şi bijuterii de fantezie.
Voucher-ul va fi trimis prin email în termen de 7 zile de la anunţarea câştigătorului.

Pentru că vă iubesc iar iubirea este molipsitoare, vreau să vă molepsesc pe fiecare în parte cu acest concurs sclipitor şi plin de iubire. Nu este un concurs din bijuterii cu cristale dar este mai valoros decât atât, fiindcă e realizat din inimă pentru inimi, pentru ca voi să vă puteţi bucura de reduceri la comenzile efectuate pe site-ul LuxuryGifts.ro
Iar cum sărbătorile de iarnă bat la uşa noastră, este un motiv în plus pentru a participa şi a face un cadou frumos unei persoane dragi.


Concurs sponsorizat de LuxuryGifts.
Proba in cadrul SuperBlog 2013.
Share:

11.11.2013

Tur virtual în Vila Alpin

Nu am fost acolo, dar urmează să merg, pe 6 decembrie în cadrul decernării premiilor la competiţia SuperBlog 2013. Este vorba de EA, Vila Alpin care oferă sejur la Straja de trei stele. Vreau să mă mulţumesc cu ceva până atunci, să mă fac să-mi fie dor de-acum, să mă entuziasmez mai mult şi să mă pregătesc pentru ceea ce va urma, printr-un tur virtual al Vilei Alpin.
Am intrat pe site-ul lor, am păşit pentru prima dată la Promoţii, în speranţa de a găsi câteva din care să aleg. Nu am găsit, decât una singură, care nu se potriveşte cu cerinţele mele. Tocmai asta mă face să recomand crearea mai multor tipuri de oferte pentru oameni, pentru cei care aleg doar cazarea la Vila Alpin, pentru cei care doresc să stea timp de o săptămână cu toate opţiunile necesare etc. Felul cum este prezentată promoţia mă lasă rece, este o prezentare mecanică iar acest lucru nu-mi atrage interesul. Este ca şi cum as privi la detaliile tehnice de la o maşină. Oferta prezentată trebuie să se împartă pe categorii: oferte de discount, oferte de zile de cazare în raport cu preţul oferit (de 3-5-7-9 zile), să se prezinte în raport cu oferta, beneficiile de care dispui, iar toate acestea să fie prezente într-un text ceva mai amplu, care să atragă. Cum sună mai bine?

(Exemplu)
- Cazare 80 lei/noapte - servicii de bar şi masă incluse
SAU
Vila Alpin vă stă la dispoziţie cu o ofertă accesibilă pentru dumneavoastră. Cu doar 80 lei/ noapte vă puteţi caza la noi şi veţi putea beneficia de serviciile de bar şi masă incluse în preţul de cazare. Pentru impătimiţii de schi la Straja, aveţi la dispoziţie 6 pârtii de schi de orice nivel de dificultate, dotate cu instalaţie nocturnă pentru a vă putea bucura de sportul dumneavoastră preferat.

Consider că strategia de vânzare a serviciilor este foarte importantă pentru atragerea clienţilor. Felul cum este prezentată informaţia este de multe ori, cea mai importantă metodă de a atrage clienţii. Felul cum este prezentată informaţia este mai importantă decât informaţia în sine.

A doua oară am păşit în galeria cu fotografii de pe site. Erau puse pe categorii, asa cum trebuie: cantonamente la Straja, aventură, restaurant, terasă ş.a.m.d. Dar şi modul de prezentare a fotografiilor contează, tocmai de aceea un slideshow făcut la fiecare categorie de fotografii este ideal. Accesarea fiecărei fotografii de către utilizator este banală, dar poate deveni o obligaţie pentru utilizator. Se simte obligat să intre şi să iasă din toate fotografiile doar pentru că doreşte să se cazeze la Vila Alpin. Pornirea unui slideshow şi derularea automată a fotografiilor, setându-se un timer de 3-5 secunde între fotografii trebuie neapărat implementată. Recomand să se evite încarcarea pe site a fotografiilor mai mici de 1024x768 pentru a se păstra un minim de calitate foto pentru prezentare (în prezent, există fotografii de dimensiuni prea mici pe site). De altfel, dacă nu există o setare de auto-redimensionare a fotografiilor la o rezoluţie de 1024x768 sau orice altă rezoluţie dorită, să se evite încărcarea fotografiilor de dimensiuni prea mari. (nu se văd pe tot ecranul, oamenii sunt nevoiţi să deruleze fotografia iar calitatea fotografiilor nu este întotdeauna asigurată şi de mărimea acesteia, vorbind în raport cu tehnologia de care dispunem fiecare acasă). Trebuie adaptate pentru toată lumea...
Am păşit în galeria foto pentru a vedea locul unde urmeaza să stau timp de două zile, unde urmează să mă cazez şi să mă distrez. Este o pagină esenţială pentru oamenii care caută un loc special pentru ei. Oamenii trebuie să-şi răspundă la întrebarea: "În ce condiţii mă cazez?, ia să văd."

Ultima dată mă opresc pe pagina cazare care îmi oferă lista cu preţurile pe care trebuie să le plătesc. Locul unde îmi calculez suma pe care trebuie să o plătesc pentru câteva zile de cazare la vila Alpin. Spun că această pagină este perfectă, oamenii cunosc preţul corect cu tva şi taxa hotelieră incluse. Preţurile sunt urmate de fotografii din dormitoare, pentru noi, să vedem locul şi condiţiile în care vom dormi. Aceasta este pagina care îmi acordă puncte de convingere pentru o rezervare la Straja.
Recomand crearea de bannere pe care oamenii le pot include pe paginile lor web (bloguri/siteuri) pentru publicitate pe internet.

Articol scris pentru SuperBlog 2013 
Share:

Brânză muzicală?



Sunt fan branză prin ceea ce fac, gândesc şi mă exprim. Să fii atât de ataşat de ceva, oamenii ar considera-o obsesie, eu o consider altfel. Consider o legatură de toată brânza între noi, ceva moale, umed şi apetisant.
Primul care i-a simţit gustul a fost limba, care a atins-o delicat şi a savurat-o în toată splendoarea ei. Da, e albă, preparată din lapte iar noi o numim brânză. Un produs din lapte de care suntem dependenţi. De ce spun asta? Omul este vârful în lanţul tropic, suntem consideraţi superiori şi independenţi, că nu depindem de nimeni şi nimic, dar teoria este total greşită. Întotdeauna am depins de un aliment: laptele, şi derivatele acestuia. Încă de când ne naştem suntem dependenţi de laptele matern, care ne ajută la dezvoltate. După ce creştem, suntem dependenţi de brânză si de mâncărurile pe care le preparăm cu ajutorul acestui produs.
Pasiunea mea este de a scrie, scriu versuri (poezii şi texte pentru piese). M-am hotărât să-mi arăt pasiunea faţă de brânză prin pasiunea de a scrie poezii:


E dulce sau sărată, stă în frigider
Vine de undeva, parcă din nicăieri,
Provine din lapte şi reprezintă masa
De prânz sau cină, o mănânc...gata.

O tai cu cuţitul, e aşa untoasă
E dulce, se topeşte-n gură, gustoasă,
E nutritivă, delicioasă, cea mai bună mâncare
Simplă sau preparată, spaghete sau macaroane.

O iubesc, e nelipsită din viaţa mea

O ating, o simt, parcă e de catifea,
E moale, e singură, este a mea
O am pe viaţă, este brânza mea.


O altă pasiune pe care o am este muzica. Scriu partea de text pentru piese. Acesta este un mod de a exprima ceea ce gândesc şi simt prin note muzicale. Am scris partea de text iar cu ajutorul unui prieten foarte bun, Dume (numele de scenă), am făcut o piesă despre brânză. Audiţie plăcută:


Artist/Voce: DUME
Text: Dragomir Mihai-Viorel

Dacă viaţa îţi dă lapte, fă brânză!

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Share:

06.11.2013

Vis american în suflet românesc

Ce-mi place în USA? Totul, oamenii, locurile, punctele turistice chiar şi clădirile. Îmi doresc să călătoresc, este pasiunea mea iar prin programul work and travel mi s-a oferit ocazia ca timp de trei luni, să simt mirosul continentului american, să inspir aerul american, să trăiesc în America, să muncesc acolo dar să mă şi bucur de zonă.
Am luat avionul şi dus am fost. Am privit cum mă ridic de la sol, cum mă desprind încet de România şi cu gândul că voi păşi pentru prima dată pe pământ american am zburat ore în şir.
Nu ştiu cât de repede s-au scurs orele fiindcă eu nu le-am dat importanţă. Eram prea fascinat de ceea ce urma, eram entuziasmat, eram eu...mai bucuros ca oricând. Am simţit aerul american de-ndată ce avionul a ajuns la sol şi încet, încet a oprit şi am început să coborâm pe rând din el.
I'M HEREEEEE!, am strigat. Toată lumea s-a uitat ciudat la mine, probabil toţi cei din jur m-au considerat un ciudat sau un nebun dar eu eram entuziasmat că eram acolo.
Aceasta este o vacanţă specială pentru mine, mai ales că este prima mea vacanţă.
Era atâta lume în jur, clădirile aşa înalte, maşinile nu lipseau din peisaj, am trecut pe străzi pe care s-au filmat diferite filme de acţiune, am ajuns la Statuia Libertăţii şi mi-am bucurat privirea admirând-o în realitate. Oraşul New York este minunat. Este locul unde am ales să rămân pentru trei luni. Am decis să trăiesc viaţa de zi dar şi viaţa de noapte în stil american, dar mai întâi serviciul.
Sunt aici într-un schimb de experienţă la o companie de IT, companie activă de peste 15 ani de zile care semnează profesionalismul pe lucrările sale. Acest job îmi oferă un program foarte lejer, de doar 6 ore de muncă pe zi, de luni pana vineri iar acest lucru mă bucură fiindcă am destul timp liber şi pentru mine. După serviciu, am mers la cumpărături. Mi-am cumpărat de toate, de la haine, încălţăminte, accesorii până la gadgeturi. Vreau suveniruri, cât mai multe suveniruri... Când ajung acasă, vreau să-mi "împodobesc" camera cu lucruri de-aici fiindcă nu ştiu când am să mai revin pe pământ american.
Totul e diferit, diferit de frumos. Aici e o plăcere să te plimbi pe străzi, e o plăcere să priveşti parcurile, să stai pe bancă să-i vezi pe oameni, să-i simţi, să stai de vorbă cu ei, să înveţi lucruri noi şi să le cunoşti cultura.
A sosit şi noaptea. M-am îmbrăcat cu ceva haine de ieşeală şi am păşit în club, în MEGA-Club, dacă aş putea spune aşa. Dacă la noi când spunem că e "atmosferă" în club ne referim că e clubul plin, înseamnă că românii ar trebui să vină aici să vadă ce înseamnă cu adevărat "atmosferă". Lasere, lumini, multă lume, spaţiu mare dedicat dansului, animatoare, barmanul face spectacol cu jongleriile lui cu sticle şi pahare, băuturi care mai de care, rrrrrrr.... Mi-au zburat fugitiv ochii în toate direcţiile.
Am intrat în jocul american, m-am dus la bar, am comandat ceva, am privit în jur şi apoi a început distracţia. Am zărit-o, era îmbrăcată în roşu, era brunetă şi avea ochii negrii. Era superbă, avea o siluetă de invidiat şi un corp atât de apetisant. M-am dus la ea şi am invitat-o la dans. S-a uitat puţin ciudat la mine, asta din două motive: un necunoscut o invită la dans iar accentul meu mă trada, şi-a dat seama că nu sunt din zonă. A acceptat, am dansat împreună vreo 4-5 dansuri, apoi ne-am aşezat la o masă şi am început să vorbim în timp ce consumam câte ceva, pentru a merge vorba.
A doua zi, după serviciu, ne-am dat întâlnire.A venit... Împreună am păşit într-un restaurant din New York pentru a lua prânzul, era o oportunitate pentru amândoi de a ne cunoaşte mai bine.Zilele s-au scurs alături de ea, zilnic am vizitat împreună, diferite locuri care atrag turişti, mi-a fost precum un ghid turistic, ea ştia cel mai bine locurile. Împreună am vizitat: Parcul Central din Manhattan care are o lungime de patru kilometri, apoi a urmat Muzeul de Artă Modernă din New York, Grand Central Terminal - impresionanta gară din inima Manhattanului, impresionantul pod Brooklyn, celebrul bulevard 5th Avenue, catedrala Sf. Patrick iar la final ne-am petrecut o zi pe insula Ellis, cu ocazia asta m-am plimbat şi cu feribotul.

Zilele au fost minunate, cele trei luni s-au scurs atât de rapid de parcă ar fi fost trei zile. Am plecat de-acolo cu mai multă experienţă în domeniul muncii pe care îl practic, cu satisfacţia că am vizitat cele mai impresionante locuri de-acolo dar şi cu satisfacţia ca nu mă întorc singur în ţară, ci impreună cu ea. Am implicat-o în continuare în vacanţa organizată de mine pe meleaguri româneşti. Dacă ea mi-a arătat o bucăţică din America, acum este rândul meu să-i arăt o bucăţică din România.

Tu cum ţi-ai petrecut vacanţa în S.U.A.? Doreşti să revii pe continentul american?

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2013.


Share:

Petreceri pentru copii de la Infinity Events



Priveam in jur cu atata uimire, totul era desprins din poveste. Zane, super-eroi, clovni, personaje din desene animate, toti roiau in jurul meu. Erau atat de frumosi...
Incercau sa ma faca fericit cu buna lor dispozitie. La prima vedere, o adoram pe zana cea buna care m-a tinut in brate si cu care am facut fotografii. Eram in centrul atentiei, toata lumea era acolo pentru mine. Ma simteam un V.I.P. inca de la inceputuri, asta e... grea viata de bebelus.
Un magician i-a incantat pe oameni cu trucurile lor, dar si pe mine m-au lasat suprins fiindca credeam ca le tot scoate de pe undeva acele lucruri, tot am incercat sa vad, dar incercarea mea a esuat. Eram prea atras de ei, de animatorii care-si dedicau timpul pentru mine.
Am niste parinti minunati. Ma bucur ca mi-au adus la acest eveniment special ursitoare botez de la infinityevents, fiindca ele sunt cele care imi vor darui noroc si fericire in viata. Eram in centrul lor iar ele se roteau in jurul meu cu o bagheta fermecata in mana pe care din cand in cand o indrepta spre mine si imi urau numai de bine. De-as putea retrai aceste momente de mai multe ori...

Mama imi citea povesti seara, inainte de culcare si eram prins acolo, in lumea povestilor cu zane, spiridusi, ingerasi s.a.m.d., nu stiam ca ei existau si in realitate. Voi trai o buna vreme cu ei si alaturi de ei iar acest lucru ma bucura, fiindca ei sunt personajele care-mi redau copilaria si care ma fac sa ganguresc la fiecare moment de amuzament creat de ei.
La un moment dat, in toiul petrecerii, se afiseaza si zana cea rea care incerca sa le incurce pe zanele cele bune. Ea a fost suparata pe surorile ei ca nu au luat-o si pe ea cu ele la aceasta petrecere. Intr-un final, am reusit sa o imbunam pe zana cea rea si daca si-a cerut scuze si a promis ca nu va mai fi rea, am lasat-o sa stea si sa se distrez alaturi de noi. Cu cat mai multe zane frumoase cu atat mai bine...
Baloanele zburau prin alte, la fel si anumite chestii sclipitoare la care nu stiu cum sa le spun. Inca sunt prea mic sa le stiu pe toate. Toata lumea insa, aveau ceva cu baloanele, toti le loveau si le faceau sa zboare prin aer. Pe timpul petrecerii s-au mai spart cateva, ori pentru faptul ca au fost intepate, ori prea umflate, ori a calcat careva din greseala pe cate unul. Toate acele pocnituri m-au speriat putin, dar zanele intotdeauna mi-au distras atentia de la acele sunete si mi-au zambit cu fetele lor frumoase, de papusi.
Ce viata am inceput sa duc si eu. Doresc fiecarui bebelus sa treaca prin aceste momente minunate prin care trec si eu, sa se bucure si el alaturi de zane si sa se distreze alaturi de magicieni si clovni. Mare petrecere dragilor, mare petrecere...

Fii copil toata viata si vei avea de castigat.
Share:

05.11.2013

Killer King: The One

- Dar nu vreau să mă mărit...
- Prinţesă, dar trebuie. Nu e cu socoteală ca o prinţesă frumoasă ca dumneata, la această vârstă să fie singură. Sunt o mulţime de pretendenţi la tron...
- Nu vreau să aud mai multe, sfătuitorule. Nimănui nu-i pasă, toţi vin doar pentru tron şi atât. Toţi sunt nişte pămpălăi, doarme pământul sub ei.
- Dar, prinţesă... Nici măcar nu le acceptaţi încercările.
- Da, pentru că ştiu că asta vor.
- Prinţesă, ce părere aveţi dacă i-aţi pune pe peţitori la încercare? Să facem o proba, ceva?
Se uită puţin lung la mine ridicând o sprânceană...
- Spune mai multe, sfătuitorule.
- Să organizăm un bal. Cine doreşte mâna prinţesei trebuie sa fie un om înţelept, cu capul pe umeri şi bărbat în adevăratul sens al cuvântului, să ştie întotdeauna ceea ce doreşte prinţesa de la el.
- mmm...Îmi place cum gândeşti, sfătuitorule. Deşi mă îndoiesc de reuşită, vreau să te văd şi pe tine cum reuşeşti să mă impresionezi, organizând acest bal.
A bătut din palme şi Şeful Slugilor s-a prezentat în cameră, salutând-o cu respect pe prinţesă, făcând o plecăciune.
- Majestatea Sa, ce dorinţă aveţi?
- Şef al slugilor: Vom organiza un bal, iar sfătuitorul meu se va ocupa de asta. Vreau să-i staţi la dispoziţie şi să faceţi tot ce vi se spune.
- Cu siguranţă, prinţesă. Cu altceva vă pot ajuta?
- Nu. Poţi ieşi afară.
S-a retras păşind încet cu spatele spre uşa din lemn, păzită în exterior de doi gardiani.
- Ce mai aştepţi?
- Prinţesă, probele... Propun ca pretendenţii la mâna prinţesei să treacă prin două probe.
- Ştiu ce probe să alegem, a spus-o pe un ton malefic, de parcă era pornită împotriva lor. Proba parfumului şi proba balului, astfel balul va fi o petrecere dar şi o probă.
- Ce va cuprinde aceste probe?
- Proba parfumului. Ador parfumurile, sticluţele cu parfum sunt singurele lucruri care nu părăsesc dormitorul regal. Am toate parfumurile cu excepţia a trei esenţe: Esenţa de praline, Celosia şi Fructe de pădure. Cine îmi aduce cele trei esenţe, acesta va fi biletul lui de intrare la bal iar la bal vor demonstra cât de jos pot coborî pentru o doamnă.
- Sigur, prinţesă. Dorinţa dumneavoastră e poruncă pentru mine.
- Porunceşte, te rog să se dea de veste prin întregul imperiu cât şi în afara acestuia de aceste cereri. Cu toţii au termen până la sfârşitul lunii să se prezinte la castel cu cele trei esenţe.
Am anunţat oamenii să dea de veste. Toate imperiile vuiau şi nu era masă la care să nu se vorbească despre cerinţele prinţesei. Toţi prinţii din cele 14 castele, care nu aveau soţii s-au mobilizat şi au început să caute cele trei esenţe. Era o adevărată bătălie pentru mâna prinţesei.
De-alungul lunii, doar patruzeci de persoane au reuşit să vină la castel cu cele trei esenţe în sticluţe. La bal, toţi erau gătiţi, care mai de care mai bine aranjaţi. Dintre cei patruzeci de pretendenţi, patru erau prinţi.
Când prinţesa a păşit în sala balului, cu toţii au făcut o plecăciune în semn de respect şi toţi aveau în mâini câte trei sticluţe. Prinţesa a dorit să simtă esenţa celor dorite, astfel, neplanificat, pretendenţii au mai fost supuşi la o probă. Fiecare s-a afişat în faţa prinţesei cu cele trei sticluţe. Care au fost răspunsurile prinţesei?
- Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu.... la 36 de persoane. Doar patru persoane au rămas la final. Uşurinţa cu care i-a dat afară pe ceilalţi îi afirmă caracterul de persoană rebelă.
Am întrebat-o în şoaptă, apropiindu-mă spre ea: - Prinţesă, ce aveţi de gând?
- Vreau să simt rafinamentul esenţei. Persoana care va avea cele mai rafinate esenţe va câştiga.
Toţi cei patru rămaşi erau prinţii. Doar ei au avut ocazia de a ajunge în această finală.
Primul şi al doilea prinţ au părăsit sala după ce prinţesa a testat rafinamentul ultimelor două esenţe. Doar doi prinţi au rămas, dar prinţesa nu s-a putut decide care din ei să fie alesul. Esenţele erau perfecte!
Aşadar, cei doi, au trecut la ultima probă: sa dovedească cât de romantici pot fi în faţa unei femei. Aşa că primul prinţ s-a aşezat în faţa prinţesei şi i-a recitat o poezie compusă pe moment, o poezie de dragoste.

Am cunoscut mări şi ţări
Am trecut peste oceane
Doar ai tăi ochi negrii, strălucitori
Mă ţine prins între romane.

Doar iubirea şi vântul se pot simţi
Cum simt eu fericirea,
Când pielea fină îţi ating
Şi îţi simt iubirea.

Eşti prinţesa sufletului meu
Eu sunt tronul vieţii tale,
Doar pentru tine sunt aici,
A mea iubire de margăritare.

După aceste versuri, prinţesa l-a supus şi pe celălalt prinţ la acelaşi test. Acesta s-a aşezat în genunchi în faţa prinţesei, a ţinut-o de mână şi a privit-o în ochi:

Eu nu am cunoscut mări pentru a ajunge la tine, nu am străbătut ţări pentru a cunoaşte lume bună şi nu am citit romane pentru a ştii ceea ce simt, pentru a fi aici, aproape de tine şi pentru a te atinge cu adevărat, prin vorbe la suflet, prin gesturi la inimă. Îţi pot oferi luna, stelele şi să promit că te duc dincolo de ele, dar nu vreau să ţi le ofer doar că să te amăgesc, vreau să-ţi ofer ceva cu adevărat din care să devii împlinită: iubirea,atenţia şi toată fiinţa mea. Iar dacă ţi-aş spune în versuri cât de mult te iubesc, cred că as scrie "Luceafărul iubirii mele". Te simt aşa cum eşti, dincolo de lumea asta şi vreau că împreună să formăm o realitate, cea a vieţii noastre. Fii prinţesă peste mine şi trupul meu iar eu promit că voi fi prinţul inimii tale. Priveşte aceste trei sticluţe, fiecare reprezintă câte ceva. Ţi le-am adus în faţă nu doar să le miroşi şi să simţi parfumul acestora, ţi le-am adus să le priveşti, dincolo de ceea ce oferă ele la exterior. Aşa sunt şi eu, precum aceste parfumuri. Am să-ţi parfumez viaţa cu iubire de fiecare dată când alegi să desfaci capacul, ai să-mi simţi esenţa în fiecare seară la culcare şi o să mă ai alături până sticlele noastre (ale mele şi ale tale) se vor sfârşi la un momentan dat, dar şi dincolo de asta, sticluţele încă îşi păstrează aroma.

Prinţul i-a oferit cele trei sticluţe în dar iar prinţesă nu şi-a mai putut stăpâni emoţia şi a plâns. A fost cel care a reuşit sa ofere cea importantă esenţă: esenţa iubirii. Probă pe care defapt, prinţesa a urmărit-o de la bun început.
S-a făcut o nuntă care a răsunat peste mari şi ţări, la care s-a petrecut trei zile şi trei nopţi. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Articol scris pentru SuperBlog 2013
Share:

31.10.2013

Un articol de bun gust

S-au scurs atâţia ani de-atunci, eram doar un ghemotoc de om care ştia să se bucure de fiecare lucru, de fiecare fenomen, de micile cadouri şi de bunătăţile făcute de mami în bucătăria ei fermecată.
Îmi este dor de savoarea Crăciunului, de farmecul sărbătorilor, de frumuseţea colindelor şi de copilărie. Îmi este dor de mirosul prăjiturilor, de felul cum le simţeam gustul, de felul cum le devoram şi de momentele când o întrebam pe mami: "Ai ceva dulce?".
Îmi plăcea la maxim cand mama pregătea celebra prajitură cu nucă şi albuş de ou pe deasupra. Acea prăjitură este o tradiţie în familia noastră. Mama o prepară de ani de zile, chiar înainte de a mă naşte pe mine. Acea prăjitură mă face să simt gustul copilăriei, felul cum o pregătea mama, cum se cocea la clasicul cuptor de aragaz şi felul cum mirosul de prajitură ne gâdila pe la nas.

Vă dezvălui reţeta copilăriei mele, prăjitură de care m-am bucurat şi mă bucur ani de-a rândul.

Ingrediente:
- 4 gălbenuşuri
- 150 ml. ulei
- 7-8 linguri lapte sau sifon
- 150g Zahăr
- 1 plic Amoniac stins în oţet


Mod de preparare:
Se frământă, se fac trei foi coapte pe dosul tăvii. Una din foi se sfărămiţează şi se amestecă cu nucă, stafide, esenţă de migdale, puţină margarină şi sirop făcut din: apă,zahăr şi cacao (se dă o dată în fiert). Această compoziţie se pune între cele doua foi. Deasupra se pune glazura facută din: 4 albuşuri si 4 linguri de zahăr bătute bine şi fierte la ble-marine.
Se rade ciocolată pe deasupra.
Prăjitura se taie a doua zi.

Rezultat:
 În zilele noastre, modul în care sunt preparate prăjiturile este unul mai tehnologizat. Din bucătariile noastre nu mai lipsesc diferite produse incorporabile si cuptoare incorporabile. Gustul tehnologizat a prăjiturilor nu este diferit faţă de gustul tradiţional, doar modul de preparare este mai uşor iar timpul de aşteptare este mai mic.
Mama face această prăjitură de ani de zile iar gustul este neschimbat. La fiecare muşcătură simt esenţa acelor zile în care-mi petream timpul învârtindu-mă pe lângă bucătărie până mama mă anunţa că prăjitura este gata. Acum sunetul provocat de cuptor, mă anunţă că urmează o masă pe cinste în doar câteva momente.

Un astfel de cuptor face viaţa mai bună iar coacerea prăjiturilor ar deveni o joacă. Cu ajutorul acestuia ne putem bucura mai des de gustul copilăriei şi simţi acelaşi gust de odinioară în vremuri noi.

Găsim diferite oferte de astfel de produse pregătite sa ne îndulcească viaţa în fiecare zi. Pot spune că am devenim slujitorii lor, fiindcă doar ele sunt capabile să pregătească cele mai bune preparate pentru noi.

Retrăim gustul copilăriei în timpuri tehnologizate...

Articol scris pentru SuperBlog 2013


Share:

30.10.2013

Un coş cu Farmec

Era precum un corn în frunte. Îl simţeam cum pulsează şi aveam senzaţia că se măreşte la fiecare minut scurs.
Era tare inestetic şi a ieşit la un moment nu tocmai oportun fiindcă aveam o întâlnire foarte importantă în decursul acelei după-amiezi. Încercam să-l acopar de zor cu părul dar nu aveam părul destul de mare încât să-l acopăr cu un breton, o şapcă mă ajută dar eu nu port săpci. Fond de ten? Nu, nu vreau.
Am plecat la drum aşa cum eram. Arătam precum un unicorn, lipsea să scot din partea dorsală un curcubeu şi atâta tot.
Nu am mai avut coşuri, dar cred că perioada adolescenţei era de vină. Întâlnirea cu prima iubită, primul coş, bun început. Sunt sarcastic...

Am ajuns în locaţia stabilită cu 20 de minute mai devreme. Era onorabil să ajung primul şi să o aştept. După 10 minute şi-a făcut apariţia. M-a sărutat, apoi ne-am aşezat la masă.
- Te iubesc!
- Iubitule, ai un coş pe frunte.
- Ştiu, şi el te iubeşte.
- Nu fi scârbos, yach.
Ei na, nu ştiam că-i este silă de un coş. E ceva natural, dar totuşi, nu eram un coşar în toată regula sau...dacă ăsta era începutul? Dacă urmează ca tenul meu să fie invadat de coşuri? Nu se putea aşa ceva.
- Trebuie să faci ceva cu coşul acela.
- Să îl storc?
- Nu fi scârbos din nou. Am ceva ce te-ar putea ajuta.
- Ce?
- Hai până la mine?
- Vorbeşti serios? Ştiam că părinţii tăi nu ştiu de mine, dar nu cred ca ăsta este momentul oportun de-ai cunoaşte.
- Şi? Nu te mănâncă nimeni. Altfel ce vrei să faci?
- ...
- Nu-mi răspunde. Hai!
Am plecat, dar pe drum am făcut câteva opriri să cumpăr ceva pentru părinţii ei. Nu mă puteam duce cu mâna goală, chiar dacă ea refuza să fac asta. Nu era momentul oportun, dar na... niciodată nu este momentul potrivit.
Am intrat pe uşă. S-a auzit doar glasul mamei ei, semn că tatăl ei nu era acasă. Ce uşurare, ce e greu a trecut. Râdeam în adâncul meu de propriile afirmaţii umoristice pe care mi le făceam în gând. I-am oferit micul cadou mamei ei şi buchetul cu flori, apoi m-am prezentat. S-a uitat ciudat la mine şi apoi mi-a spus:
- Ce ai pe frunte?
Ohhh my God. Nu şi ea
-...mmm... un coş.
- Coş? E dictamai buba
- Eeeee... coş.
- Izabellaaa?!?, a strigat ea după fiica ei care era în cameră şi căuta ceva pentru mine şi problema mea. Vino aici...
Ştiam că ceva nu e în regulă pentru faptul că mama ei m-a ţinut în picioare la intrare. Cine dorea un băiat cu "bube" pe faţă. Serios?
Izabella a venit, m-a sărutat şi a intrat în bucătărie. Am apucat să aud o frază de genul: "Măi Izabella, băiatu' are probleme acneice, tu vrei să săruţi aşa ceva?". M-am simţit cumva jignit şi foarte stânjenit de situaţie. Eram privit altfel doar pentru această problemă. Se spune că prima impresie contează, impresia construită a fost una degradabilă, chiar dacă eu nu o vedeam ca fiind aşa penibilă. I-a dat o replică de genul: "Are doar un coş, nu o crescătorie". Apoi a ieşit din bucătărie, puţin indispusă, cu ceva în mână, m-a luat de mână şi am ieşit. Nu a spus decât: "N-o băga în seamă. Ea mereu vede defectul, imperfectul la o persoană, nici eu nu sunt destul de bună pentru ea şi sunt fiică-sa".
- Nu e problemă, am spus din politeţe. Ce ai acolo?
- Un baton corector purificator pentru acnee din gama Gerovital Plant Stop Acnee. Te va ajuta...
M-a ajutat să aplic pe coşul problemă şi apoi mi-a întins batonul corector să-l iau definitiv. Îl folosea şi ea înainte şi după folosire, nu s-a mai confruntat cu problema coşurilor.
Am plecat sărutând-o cu pasiune şi am ajuns acasă. Mi-am făcut un ceai şi apoi m-am pus la somn. Dimineaţa, când am intrat în baie, am avut cea mai mare surpriză: coşul dispăruse în proporţie de 90%, eram foarte entuziasmat. După ce mi-am curăţat tenul, am aplicat din nou pe coşul problemă din batonul acela corector şi am sunat-o pe iubita mea, mulţumindu-i şi povestindu-i de efectul miraculos al acestuia.
M-am îmbrăcat şi am ieşit din bloc. La ieşire, mă întâlnesc cu un bun prieten:
- Salut bro'. Hey, unde-ţi-e coşul ăla? Ce-ai făcut cu el? Era un coş cu Farmec.
- ...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Share:

29.10.2013

Scufiţa Roşie (parodie)

     Cu toţii o ştim pe Scufiţa Roşie, o fată gingaşă, cu bujori în obrăjori şi povestea ei mirobolantă în care ea şi bunicuţa ei sunt mâncate de lupul cel viclean.
Acum vă întreb pe voi: Cum ar fi decurs povestea dacă toate acestea se-ntâmplau în zilele noastre? Hai să vedem...



     Într-o zi, mama scufiţei îi spune acesteia:
- Ia coşuletul ăsta, vezi că acolo ai câteva fripturi şi o sticlă de ţuică şi du-le bunicii tale că e tare bolnavă şi mi-a dat mesaj pe facebook că nu mai are licoare să se pună pe picioare. Ai grijă să nu te abaţi de la drum, iar de-o faci, să nu uiti să-ţi activezi GPS-ul pe smartphone. Când ajungi acasă la ea, să nu uiţi să dai "Check in" să ştiu că ai ajuns cu bine.
- Aşa am să fac, a spus Scufiţa şi apoi a plecat la drum.

     Bunica locuia în pădure, într-o casă frumoasă, vopsita verde la culoare cu lavabilă şi cu termopane care sclipesc în bătaia soarelui. Cum de-a intrat Scufiţa în pădure, a şi rămas fără semnal...
După câteva minute de mers, se-ntâlneşte cu lupul cel viclean care stătea tolănit la umbra unui copac şi se juca Candy Crush.
- Bună scufiţo, spuse el. Unde ai plecat până-n ziua?
- La bunica. E tare bolnăvioară şi-i duc ceva licoare a vieţii, să se pună pe picioare.
- Vin?,întrebă lupul.
- Aaaa, nu. Nişte ţuică, că-i face bine la tensiune.
- Dar bunica ta unde stă?
- Drept în faţă până la luminiş şi apoi se face o mică potecuţă la dreapta. Îţi spuneam mai clar cât e până acolo dacă aveam semnal la telefon.
- Oooo, scufiţo. Nu e musai să-mi spui. Lasă-mă să merg cu tine, să nu cumva să păţeşti ceva pe drum.
Fata şi-a dat acordul şi împreună au pornit la drum. După câteva minute de mers, timp în care lupului îi ploua în gură, acesta îi spune Scufiţei:
- Ooo, uite Scufiţo ce flori frumoase. Nu le faci o fotografie?
- Mulţumesc, lupule. Nici nu le observasem. Imediat le fac o poză şi când ies din pădure le dau Share.
- Auzi scufiţ-o? Nu crezi că e cumva prea multă ţuică în sticla aceea pentru bunica ta? Prea mult strică, iar tu eşti şi-aşa nevoită să cari o greutate aşa de mare până acolo. Hai să ne pripenim la umbra acestui pom şi să bem puţină ţuică, câte-o gură fiecare.
     Nu i-a fost prea greu lupului să o convingă pe fata cea naivă care nu ştia ce lighioană rea e lupul să-i fie parteneră de cană. Nu a fost greu până ce-au simţit gustul băuturii au pus-o de-o băută aşezaţi pe covorul de frunze din pădure. Lupul a îndemnat-o pe scufiţă să bea mai mult, el rămânând ceva mai treaz decât ea. A adormit, iar lupul a privit-o cum a pus geană pe geană şi apoi a plecat la drum.
Porneşte lupul la drum spre casa bunicii şi ajuns acolo, bate la uşă:
- Cine e?, a întrebat bunica.
- Sunt eu, Scufiţa Roşie. Ţi-am adus un pachet.
- Apasă pe clanţă şi intră, draga mea. Sunt bolnavă şi nu mă pot ridica din pat.
Intră lupul înăuntru, s-a repezit la bunica şi a mâncat-o.
După ceva timp, foarte ameţită de cap, soseşte şi scufiţa la casa bunicii şi de-ndată ce intră pe uşă observă ceva ciudat la bunica.
- Bunico, de ce ai ochii aşa mari?
- Să pot citi textele pe font mic.
- Dar de ce ai urechile aşa mari?
- Să mi se-aşeze căştile Dr.Dre mai bine.
- Dar de ce ai mâinile aşa mari?
- Să pot folosi tastatura qwerty de la telefon mai bine.
- Dar de ce ai gura aşa de mare?
- Să te pot mânca mai bine.
Şi hap. Lupul a măncat-o pe Scufiţa Roşie.
      După câteva minute, acesta se pune la somn. Avea burta plină, abia dacă mai putea să mai scoată un sunet pe gură. Trece vânătorul prin apropierea casei şi aude un sforăit îngrozitor. Acesta se apropie de geam şi îl vede pe lup înăuntru. Deschide uşa şi îl vede pe lup cu burta pân' la gură. Scoate telefonul cu sistem de operare Android din buzunar, porneşte aplicaţia XScanner şi scanează burta lupului. Vede înăuntru două corpuri şi-şi spune-n gând: "E bunica şi Scufiţa, trebuie să fac ceva".
Scoate cuţitul, începe să-l cresteze pe burtă pe lup şi de-odata iese la lumina Scufiţa şi apoi bunica acesteia. Împreună decid să umple burta lupului cu pietre, pentru ca atunci când se trezeşte, să aibă o surpriză.
Îl scot pe lup afară şi încep să-i umple burta cu pietre şi apoi vânătorul se pune şi-i coase burta la loc.
Lupul se trezeşte cu o sete nebună şi primul lucru pe care-l vede în faţa ochilor este râul, unde abia se târeşte şi începe să bea apă, multă apă...
     Înauntru în casă, vânătorul, bunica şi Scufiţa privesc la lupul chinuit şi se-amuza de acesta.
- E totul bine când se termină cu bine, spuse vânătorul. N-am uitat nimic, nu?
- Bagamiaş. Mi-am uitat smartphone-ul în burta lupului.

Probă sponsorizată de Reeija.ro
Articol scris pentru competitia SuperBlog 2013.

Share: