12.08.2013

Despre trairile copilariei

Ce frumoase erau vremurile cand eram copil si nu stiam prea multe despre lumea asta. Poate asta este cheia fericirii, sa fii un necunoscator in lumea asta, sa nu minti, sa nu furi, sa nu jignesti...toate aceste lucruri erau inexistente in lumea mea.
Oamenii se iubeau intre ei, iar mama facea cele mai bune prajituri pentru mine. Tata ma scotea mereu la cate o cofetarie si imi lua tot ce era mai bun. De jucarii aveam parte tot timpul, indiferent de ocazie imi erau aduse jucarii, mai ales de ziua mea. Iubeam ziua mea de nastere, toata lumea venea la petrecere cu cadouri, majoritatea cu hainute si jucarii. Eram fericit... eram copil.
Toate aceste lucruri nu mi le amintesc prea bine, dar mama m-a ajutat sa-mi conturez imaginile povestindu-mi multe lucruri.
In acel moment important in viata unui copil, tata a cautat ursitoare botez in Bucuresti si mi le-au adus la petrecere. Spuneau ca erau niste zane care mi-au adus norocul in aceasta viata cu baghetele lor fermecate care au fost conturate si onduite in fata mea.
Ce frumos a fost si ce bine era daca imi aminteam si eu aceste lucruri. Da, stiu...eram prea mic si nu aveam cum sa mi le amintesc, dar tare mi-as fi dorit.
Ce pot spune mai mult de atat? Am fost un print din scutece si datorez acest tratament regal parintilor mei. Ei, sa nu credeti ca am fost singurul in stadiul asta. Cred ca toti copii sunt rasfatati de parintii lor, pentru ca pentru ei, noi suntem raza de soare iar ei fac tot ce le sta in putinta ca noi sa nu ducem lipsa de nimic si sa ducem o viata cat mai buna.
Cand crestem mari, uitam toate aceste lucruri. Ne schimbam iremediabil... Dar oare ce ne schimba? Maturizarea? Nu cred... Cred ca oamenii fiindca ei au jucat acest rol din primele noastre zile. Datorita lor evoluam in fiecare an al copilariei fiindca de la ei invatam toate lucrurile. Si desi se sfiesc si se feresc sa ne invete lucruri urate in mod direct, o fac intr-un mod indirect, prin comportamentul lor afisat cu altii oameni, la care luam parte.
Nu stiu cum a fost copilaria voastra, ce credeti despre copilarie si ce conceptii aveti, dar eu zic ca aceasta perioada de aur trebuie traita la maxim. Oare ce ne apuca sa ne dorim sa crestem si sa devenim adulti?

Asta este copilaria in ochii mei ^_^



Share:

Un comentariu:

  1. Tânjim după aele amintiri,dar din păcate nu le vom mai trăi niciodată.

    RăspundețiȘtergere

Lasa-mi parerea ta folosind un limbaj adecvat!
Fara insulte!
Fara injurii!